Întro noapte fără lună, ProfesorulDisident, un
bătrân cu ochii pătrunși de dor, ajunge la satul
Vâlcești din Carpați, unde timpul se încurcă cu
zăpada. Aici, pe sub pădurea de stejari,
trăiește o femeie numită Ileana, care ține un
cimitir de cărți vechi, fiecare plin de vise și
amintiri pierdute. Ea este singura care știe cum
să oprească Transfigurarea — o forță fantezie
care transformă orașele în pietre și oamenii în
umbre, datorită unei vechi legi: oricine citește
dintro carte a lui Ileana devine prizonier al
propriului vis.
ProfesorulDisident, exilat pentru gândirea sa
neconformistă, aduce cu el o carte de lemn,
scrisă în limba moartă a lui Horațiu, un poet
interbelic. Cartea e singura ce nu se deschide
niciodată, dar ea conține semințele unei
tranziții, o cheie care poate schimba lumea
fantezie. Ileana, cu vocea ei răgușită de
vremuri, îi oferă o alegere: săi ofere cartea
sau săși piardă sufletul întrun vis etern.
AlianțaForțată se naște întrun moment de frig,
când norii se sparg și lumina soarelui cade ca o
blană pe pământ. ProfesorulDisident, învins de
dorul de casă, îi dă cartea. Ileana o citește,
dar nu deschide ușa visului. În schimb, deschide
o poartă spre realitate — o realitate în care
lumea fantezie devine parte din istoria
românească, iar transfigurarea devine un act de
memorie colectivă.
Enigmatic, lumea nu mai este aceeași. Oamenii
încep să se amintească de visele lor, iar cartea
lui Ileana devine un simbol al tranziției
postdecembriste. ProfesorulDisident, acasă în
final, știe că viața nu e decât o alianță
forțată între trecut și viitor.
Lumea fantezie a schimbat mecanismul: nu mai e o
forță care distruge, ci una care vindece prin
amintire.
