Întro dimineață rece de 1937, un copil străzii
rătăcește prin București, adunând resturi de
pâine din cofetăriile închise. În timp ce
traversă o stradă, un bărbat cu haine de lucru
îl cheamă, oferindui un job de ajutor întro
fabrică de pantofi. Copilul refuză, dar se aude
un zgomot de pași repezi — un grup de muncitori
alergă spre el, arătândui un scrisor de la
Securitate care îl acuză de spionaj pentru
"clasa opresorului".
În aceeași zi, copilul străzii primește un semn
de la o femeie bătrână, care îi oferă un
talisman de piatră roșie. El o recunoaște ca
fiind o vraciță din satul ei, cunoscută pentru
prezența ei misterioasă. Femeia îi spune că
talismanul îl va proteja de "răul cel mai
mare",
dar că va trebui să plătească un preț: să uite
tot ce a fost înainte de acest moment.
La noaptea următoare, copilul străzii e chemat
de un lider de sindicat, care îi oferă o carte
cu poziții de concesiuni pentru ași salva
familia. Dar cartea este falsă, iar el este
prins întro capcană. În timp ce este dus la un
tribunal secret, copilul simte cum talismanul îi
dorește viața, dar nu reușește săl apere.
Întro casă abandonată, copilul străzii se
ascunde și găsește un jurnal pe care la scris un
alt copil străzii din anii '60. Jurnalul descrie
o luptă între clasa muncitorilor și cea a
patronilor, dar și o forță necunoscută care
controlează ambele. Copilul decide săși
folosească talismanul pentru a deschide o
porțiune din realitatea magică, dar face o
greșeală: deschide o ușă către un trecut care nu
există, unde toți copiii străzi sunt înlocuiți
cu copii de aur.
În final, copilul străzii rămâne singur, cu
talismanul rupt și cu amintirea pierdută.
Oamenii din oraș nu mai îl recunosc, iar el nu
știe dacă a salvat sau distrus ceva. În timp ce
merge spre un nou început, o femeie îi spune că
"sacrificiul nu e niciodată în zadar, dar nici
întotdeauna are sens".
