Întrun sat din Carpați, unde pâinele se toarnă

cu apă și gospodinele țin registre vechi de

naștere, un funcționar al Securității, Ion

Cătănescu, primește un dosar neclasificat.

Documentul conține o profeție scrisă pe

pergament, semnată de o femeie necunoscută, care

anunță că „către sfârșitul zilelor lui Ceaușescu,

un om de stat va simți rădăcinile sale în

pământul părintesc”.

Ion este trimis să verifice originea textului.

În drum spre sat, întâlnirea cu o bătrână, Mărie,

care ține un jurnal secret, îl face să se

întrebe ce așa ceva poate însemna pentru el. Ea

io arată o hartă cu linii roșii trasate printre

dealuri — o rețea de sateliți spirituali ai unei

vechi credințe ortodoxe, care leagă fiecare om

de un loc specific.

În sat, Ion descoperă o biserică ruinată, unde

femeile încă țin viața spirituală ascunsă.

Printre ele este Eliza, o femeie care a refuzat

emigrarea și a rămas în sat, deși soțul ei a

fost arestat. Eliza știe despre profeție și

spune lui Ion că aceasta nu e doar o previziune,

ci un test: oricine citește profeția trebuie să

aleagă între loialitatea față de regim și

legătura cu rădăcinile sale.

Pe măsură ce Ion cercetează, descoperă că mulți

dintre funcționarii din regim au avut legături

cu satul acesta, dar au fost uitați de istorie.

Un regulament strict interzice orice

investigație privind originile personale ale

ofițerilor. Dacă Ion persistă, va fi acuzat de

„dislocație identitară” — o crimă minoră, dar

suficientă ca săl expulzeze din partid.

În noaptea în care decide săși urmeze instinctul,

Ion dă foc jurnalului lui Mărie, dar nui spune

nimic nimanui. În dimineața următoare, el pleacă

din sat, lăsând în urmă un pahar cu apă de

pătrunjel și o hârtie cu numele său scris. În

același timp, în biroul Securității, un coleg al

său găsește în dosarul lui un semn de creion:

„Voi merge acasă”.

Lumea mecanismului sa schimbat: profeția nu a

fost dovedită adevărată, dar ea a făcut pe Ion

săși recunoască identitatea prin actul de a o

ignora. Femeile, în schimb, rămân în sat,

păstrând ritualurile lor. Regulamentul de

loialitate rămâne în vigoare, dar Ion a învinso

pe tăcerea sa.