O pâine de 12 ore în coșul de piele al unui
copil din sat se strânge cu bătăi de inimă.
Părinții lui îl trimis la București cu un
pașaport fals, înainte ca Securitatea săl ceară
de la comitetul local. TânărulRebel rămâne pe
marginea orașului, adăpostit de o casă de
vânzare cu gheață, unde se face vânzător de
reviste. Întro noapte, o femei cu ochi negri îl
cheamă în spatele clădirii. El o urmează, știind
că niciun pas nu poate fi inversat.
Femei îi oferă o carte de identitate falsă, dar
cererea e grea: trebuie să aducă un document de
la Biblioteca Națională, o listă cu nume de
studenți care au fost reținuți. TânărulRebel
refuză, dar zilele următoare, secuia îi ia un
frate, îi distrugă casa, îi arde hainele. El nu
are altă opțiune decât să accepte.
În Bibliotecă, el găsește o listă cu nume de
femei. Femei, nu studenți. Câteva dintre ele
sunt cunoscute, altele nu. El le scrie pe toate,
dar când le aduce, Femei le arată pe cele care
trăiesc încă. Una dintre ele este mama sa,
plecată în 1943, dată dispărută. Femei îi spune
că nu poate ieși din oraș, dar el are un plan:
să se ducă la o cafenea unde se adună
intelectuali, să vorbească despre libertate, să
facă un scandal.
Noaptea, el intră în cafenea, ține un discurs
scurt, apoi pleacă. Secuia vine imediat, îl
caută, îl arestează. El nu are niciun document,
niciun martor. În celulă, își amintește de
pâinea din sat, de fața mamei, de cum a fugit.
În dimineața următoare, el este eliberat, dar nu
mai are nimic. Femei nu mai apare, iar lista cu
nume a fost arsă. El rămâne pe marginea orașului,
dar acum știe că nu mai are nimic de pierdut.
