Întrun sat din Bucovina, un bărbat adus de marea
exilului se oprește la marginea pădurii. În mâna
lui e un plic cu hârtii vechi, scrisorile unei
femei pe care nul cunoaște, dar care îi vor
spune ce a fost înainte de a pleca. Oamenii din
sat îl evită, știind că a trăit în străinătate,
dar și că a adus cu el o formă ciudată de
tehnologie — o mașină care poate șterge amintiri,
dacă cineva e dispus să plătească.
În timp ce cercetează hârtiile, bărbatul este
chemat de un ofițer al Securității. Acesta îi
oferă un loc de muncă: să fie agent de „curățare
a memoriei”, un serviciu secret al regimului.
Bărbatul refuză, dar după o noapte de agresiune,
se trezește întro clădire cu peretele acoperit
de tabele de lemn, unde un om bătrân îi arată
cum funcționează mașina. Un simplu atingere a
unui obiect sau a unei persoane poate șterge
amintiri, dar doar dacă sunt suficient de
profunde. Bărbatul încearcă săși șteargă
amintirea de exil, dar se confruntă cu o
realitate mai dură: memoria sa e legată de o
femeie pe care a iubito, dar care a fost dată în
custodia Securității.
Întro noapte de iarnă, bărbatul e chemat la o
întâlnire secretă întro casă din oraș. Femeia pe
care o iubea e acolo, dar nu mai are nici o
amintire de el. Ea îi spune că a fost supusă
unei curățări forțate, iar el a fost al doilea
pas întrun plan mai mare: schimbarea identității
celor care au suferit sub regim. Bărbatul
trebuie să aleagă: să o salveze prin schimbarea
propriei sale amintiri, sau să o lase să rămână
în tăcerea lor.
În final, bărbatul intră în mașină și șterge
toate amintirile despre exil, despre femeie,
despre Securitate. Se trezește în sat, ca un om
nou, cu un nou nume. Oamenii îl primesc, dar el
nu știe de ce. În plicul lui rămâne doar o
singură pagină: un mesaj scris de el, cu un
anumit anotimp, și un nume pe care nul
recunoaște.
