În anii '30 ai unui viitor distorsionat, orașul

Cluj se transformase întrun centru al

controlului mental, unde memorii pot fi stocate,

vândute sau șterse. În această lume, uitarea nu

este o virtute, ci un delict. O lege a fost

adoptată: oricine dorește să uite ceva trebuie

să plătească un preț în bani, dar și în suflet.

Vrăjitoarea Elena, cu părul cărunt și ochii care

zăresc răni ascunse, trăiește la marginea

orașului, întro casă veche din satul Miorița,

unde încă mai funcționează vechile metode de

vindecare. Ea are un talent neobișnuit: poate

șterge memoriile fără a le înregistra, ceea ce o

face o fugitivă. Dar ea nu face asta pentru bani

— faceo pentru o singură persoană: tatăl ei, un

profesor de istorie care a fost arestat de

Securitate în anii '60, acuzați de spionaj.

Un nou reglementar apare pe străzi: „Toate

memorii legate de perioada comunismului sunt

supuse verificării”. Oamenii sunt chemați la

birouri, interogați, iar unele memoriile lor

sunt scoase prin forță. Elena primește un mesaj

codat: tatăl ei a fost găsit întrun arhiv secret,

dar numele lui a fost șters din toate registrele.

Ea trebuie săl găsească înainte ca el să fie

complet uitat.

Pe drum, întâlnirea cu un fost coleg de

facultate, un ofițer de Securitate acum

reconvertit în administrator al centrelor de

memorie, o pune în fața unei alegeri: săși

folosească puterea de vrăjitoare pentru a

recupera ceea ce ia fost luat, sau să dispară

definitiv.

Elena decide să intre în clădirea centrală de

memorie, un turn de beton cu ferestre rotunjite,

unde se află mașinile care șterg trecutul. Ea

folosește o metodă veche: un amulet de marmură

negricioasă, primit de la mama ei, care permite

accesul la zone blocate. În interior, descoperă

că tatăl ei a fost șters nu doar din registre,

ci și din propria sa memorie — o operare

chirurgicală de uitare.

În ultima secundă, înainte ca mașina săl șteargă

complet, Elena reușește săi restabilească

fragmente din trecut. Dar costul a fost mare:

amuleta sa spart, iar ea a pierdut propriile

sale memoriile despre copilărie.

Când iese din turn, lumina soarelui pare altfel.

Uitarea nu a fost învinsă, dar un mic fragment

de adevăr a supraviețuit.