Întrun sat de pe versantul Carpaților, în anii
'30, un bărbat singuratic, Ionuț, trăiește cu
bunicul său, un fost preot exilat după revoluția
din 1929. Bunicul are un plic închis cu o
scrisoare și o cheie, ascuns sub podeaua casei
vechi. Regulamentul: nimeni nu poate deschide
plicul fără a avea toate cele trei chei, dar
doar două există.
Un zăpada albă acoperă satul în noaptea de
Crăciun, când Ionuț își dorește să afle ce se
află în plic. În timp ce bunicul e bolnav, el
găsește o cheie în pivniță, uitată de mulți ani.
În aceeași zi, un străin ajunge la sat – un
funcționar al regimului, care caută un document
pierdut în timpul războiului balcanic.
Ionuț decide să folosească cheia pentru a
deschide plicul. Când citește scrisoarea,
înțelege că este moștenitorul unei familii
nobiliare, iar plicul conține un testament care
îi oferă o sumă uriașă, dar cu condiția ca el
săși aducă aminte de originea lui, dea lungul
vieții. Dacă uita, banii se transformă în noroi.
În același timp, funcționarul descoperă că Ionuț
are cheia lipsă, iar el încearcă săl convingă
săi deao. Ionuț refuză, dar este prins de
Securitate întro rețea de spioni, fiind
suspectat de colaborație cu forțele externe.
În ultima noapte, Ionuț se întâlnește cu bunicul,
care îi mărturisește că a fost el cel care a
ascuns cheia, temânduse de regim. În momentul în
care Ionuț își aduce aminte de povestea
bunicului, plicul se deschide singur, iar banii
devin reali. Dar totul se încheie cu o decizie:
Ionuț trebuie să aleagă între bogăție și
identitate. Alegerea lui schimbă destinul
satului, marcând o linie nouă în istoria locală,
întro epocă de fragilitate și incertitudine.
