Întrun sat din Carpați, la marginea lumii
cunoscute, familia IonescuNeamțu trăiește în
tăcerea unor ziduri vechi, încărcate cu secrete.
Femeia lor, Elena, are un rol ascuns: e spionasă
pentru o rețea de informații legată de militești,
dar nu toți știu cei scrie pe pânză. În noaptea
de 23 august 1932, o scrisoare sigilată ajunge
la ea, plină de amenințări: „Păsările de piatră
vor cădea dacă nu te retragi.”
Elena știe că păsările de piatră sunt simbolul
unei misterioase secte ortodoxe care controlează
teritoriul. Pe lângă acestea, oamenii din sat au
început să dispară, iar Securitatea, prezentă
doar în aparență, are ochi pretutindeni. Când un
tânăr din sat, Radu, îi aduce o hartă cu semne
necunoscute, Elena înțelege că a fost prinsă în
jocul unui dușman mai vechi decât războiul.
Onoarea familiei IonescuNeamțu e legată de un
testament pierdut, care conține coordonatele
unui depozit secret de arme. Elena trebuie săl
găsească înainte ca misteriosul „Cuvântul” – o
organizație paralelă cu Securitatea – să o
elimine. Supraviețuirea în ruine implică
traversarea unui drum de peste trei sute de
kilometri, prin pădurea neagră, unde orice pas e
urmărit.
Întro noapte fără lună, Elena intră în capela
abandonată din satul vecin. Aici, sub un
iconostas crăpat, descoperă un cod scris în
limba veche, legat de un ritual de curățare
spirituală. Enigmatic, acest cod e cheia care
poate opri „păsările de piatră” de a cădea. Dar
el necesită un sacrificiu: un membru al familiei
IonescuNeamțu trebuie să ofere viața lui.
Elena alege să fie ea. În ultima clipă, Radu o
oprește, spunând: „Eu am venit aici să te salvez.
” El este cel care va merge în locul ei. Când
soarele răsare, păsările de piatră rămân în aer,
dar Elena știe că nu a câștigat. A dovedit doar
că onoarea e un joc fără reguli clare.
În noaptea următoare, capela e incendiată.
Nimeni nu știe cine a făcuto.
