Întro cetate de pe malul Dunării, la începutul
antichității, un grup de femei alese este
instruit să devină spione în serviciul unei
conduceri mistice. Printre ele se află Livia, o
tânără dintro familie de nobili, care are un vis
recurent: vede o piatră cu inscripții
necunoscute și o voce care șoptește numele ei.
Livia este dată în căsătorie cu un preot din
oraș, considerat suspect de autorități pentru
legături cu culte interzise. În noaptea nunții,
ea descoperă în camera soțului o colecție de
manuscrise vechi, scrise întrun dialect
străveziu. Unul dintre ele menționează o „piatră
a lumii”, care ar putea schimba ordinea naturală
a lucrurilor.
Pe măsură ce Livia explorează aceste textele,
simțe că visul ei nu este doar un vis, ci un
semn. Ea începe să comunice în taină cu un
bărbat din cercul celor mai înalți, un om care
pare să știe multe despre trecutul rămas ascuns.
Acesta ia spus că pietrele au puterea de a
modifica realitatea, dar doar dacă sunt activate
prin un ritual sacrilegiu.
Un nou ordin al conducătorului impune
supravegherea strictă a tuturor femeilor din
cetate, sub acuzația de a fi implicate în
practici ilegale. Livia e arestată, acuzată de
trădare. În timpul interogatoriului, ea
recunoaște că a citit manuscrisele, dar refuză
să dezvăluie unde lea găsit.
Întro noapte fără lună, un grup de femei,
inclusiv Livia, reușesc să fugă din cetate. Ele
urmează o cale vechi, peste munți, către un loc
unde sau adunat toți cei care știu secretele
pierdute. Acolo, Livia găsește piatra visului ei,
înconjurată de simboluri antice. În momentul în
care atinge piatra, întreaga zonă este învăluită
întrun abis de lumină și întuneric.
Când se trezește, lumea pare diferită. Cetatea
ei a dispărut, iar cei care au rămas sunt
transformați în creații neobișnuite, capabile să
schimbe natura lumii. Livia, acum o creatură de
lumină, știe că a transformat visul în realitate
– dar nimeni nu știe dacă asta este un dar sau o
pedeapsă.
