Un bătrân din satul Vâlcele îi oferă unei tinere,
Ilinca, o podoabă de aur cu simboluri
necunoscute. Ea o poartă la festivitatea de
primăvară, dar noaptea următoare, toți cei
prezenți la eveniment încep să viseze același
vis: o faună de pădure care le șoptește profeții.
În aceeași noapte, Securitatea apare în sat,
percheziționează casele și interoghează
localnicii. Ilinca este luată la București, unde
e supusă unui test psihologic. În timpul lui, ea
vede o imagine: un templu subteran cu pereți
acoperiți de picturi antice, unde oamenii își
sacrificau memorii pentru a cumpăra iertarea
păcatelor.
Înainte de a fi eliberată, Ilinca e obligată să
semneze un document în care recunoaște că a fost
influențată de "elemente necontrolate".
Întorsă
în sat, găsește că podoaba a dispărut, iar
bătrânul a murit întrun "accident".
Pe drumul spre București, ea întâlnește un om
bătrân, mentorul, care îi spune că a fost aleasă
pentru a continua răscumpărarea păcatelor. El o
conduce la o catedrală veche, unde oamenii sunt
obligați săși dorească lucruri imposibile, iar
dorințele lor se transformă în realitate. Dar
fiecare dor este plătit cu o amintire pierdută.
Ilinca refuză să joace jocul. În loc să ceră
iertare, cere să fie uitată. Înainte de a pleca,
Securitatea o arestează din nou, dar de data
aceasta, nu mai are niciun motiv. E lăsată să
plece, iar satul rămâne tăcut, ca și cum nimic
nu sar fi întâmplat.
