În anul 2147, orașul ClujNapoca e un loc închis
de ziduri metalice, unde timpul e măsurat în
unități programate și pierdut dacă nu e consumat.
Soldatul Ion Mihai, în serviciul Forțelor
Temporale, are sarcina de a proteja cronologia.
Întro zi, o fereastră temporală se deschide
accidental, trăgândul în anul 1932, în mijlocul
unui război civil în curs de născere.
În acel an, viața e dictată de puterea
interbelică a României, unde ideile se ciocnesc
ca focul cu pietre. Ion, îmbrăcat în haine de
epocă, primește un document scris de mână,
semnat de un om pe care îl recunoaște: tatăl său,
dispărut în urma unui accident de la front în
1940. Documentul îi arată un plan secret de
metamorfoză socială, o idee ce visează la o
Românie fără clasă, fără frontiere — dar și fără
timp.
Regulile temporale sunt clare: oricine modifică
trecutul e exilat întrun spațiu întunecat, etern.
Dar Ion nu mai poate reveni, fiind prins întrun
paradox al memoriei. El încearcă să repare
erorile, dar descoperă că trecutul nu e doar un
loc, ci o entitate vie, care îl atrage spre o
metamorfoză personală.
Întro noapte, Ion dă foc unui dosar secret al
Securității, care conținea planurile lui tatăl
său. Acțiunea face lumină în întunericul
istoriei, dar îl expune și pe el. În loc să fie
pedepsit, e încurajat de o voce enigmatică — o
ființă de la marginea lumii, care îi oferă o
nouă misiune: să aducă în prezent această
metamorfoză, fără a distruge ceea ce e deja
construit.
Ion revine în anul 2147, dar nu e același om. În
ochii lui, reflectează o lume schimbată. Timpul
e acum o formă de energie, iar el e cel care
știe cum să o transforme. Lumea sa, rigidă și
calculată, e pregătită săși piardă controlul.
Era științificofantastică a schimbat mecanismul
lumii, făcând din timp o resursă de manipulat.
Călătoria în trecut a transformat un soldat
întrun purtător de metamorfoză. Enigma rămâne:
cine era vocea care ia oferit speranța? Nimeni
nu știe, dar lumile se schimbă, și cu ele,
destinul.
