O mașină de spionaj automată este introdusă în
București, transformând orașul întrun labirint
de camere și alarmați. Înainte de a fi activată,
un tehnician e găsit moartea întrun apartament,
cu un simbol scris pe perete: „Bărbați”.
Cei care au acces la mașina de spionaj sunt
obligați săși șteargă amintirile zilnic, pentru
a nu fi influențați de informații prea grele. Un
operator, cunoscut doar ca „Fantoma”, refuză
procedura. Se ferește de contactele cu alte
persoane, dar este observat de o rețea de
senzori.
În timp ce se ascunde, Fantoma descoperă că
oamenii din oraș au fost supuși unei
restructurări mentale, unde fiecare are un rol
fix și o memorie fragmentată. Oamenii nu mai
vorbesc între ei, ci doar prin coduri
predefinite. El încearcă săși recâștige trecutul,
dar orice informație pe care o adună e ștearsă
înainte de a putea fi folosită.
Un alt operator, responsabil cu actualizarea
memoriei, este găsit cu fețele deschise, murind
înainte de a putea transmite un mesaj. Fantoma
îl înlocuiește, dar descoperă că toate datele
sunt stocate întrun server central, accesibil
doar prin permisiunea superiorilor.
Pentru a evita distrugerea, Fantoma pătrunde în
sistemul de control, copiind datele și
plasândule întrun dispozitiv portabil. În timp
ce este urmărit, el riscă să fie detectat de
alarmați, dar reușește să scape. Întrun loc
secret, el încearcă să recupereze amintirile,
dar le găsește alterate, cu detalii esențiale
eliminate.
La final, Fantoma decide să rămână în sistem,
folosinduși cunoștințele pentru a schimba ușor
funcționarea rețelei, fără a fi descoperit.
Memoria lui rămâne fragmentară, dar el știe că
există un drum spre adevăr, chiar dacă nu poate
vedea totul.
