Întrun sat de pe Câmpia Ardealului, oamenii
vorbesc de un vânt rece care aduce aminte de
zilele comunismului, când toți erau
supravegheați. Ion, un bărbat de 52 de ani, a
fost ofițer al Securității, apoi a fugit în exil,
lăsând în urmă iertarea și amintirea. Acum, după
zece ani, se întoarce în țară, hotărât săși
refacă viața.
Când ajunge la sat, descoperă că un ritual vechi,
legat de misticismul Carpaților, este în pericol
de a fi uitat. Locuitorii spun că vântul rece nu
e doar un semn al trecutului, ci o forță vie,
care poate schimba destinul celor care o aud.
Ion, cu experiența sa de spion, percepe ceva
neobișnuit: vântul pare săl chema.
Pe măsură ce se apropie de sursa acestuia,
descoperă o pivniță ascunsă sub biserică, unde
se practicau vrăji interzise în timpul regimului.
Aici, un preot bătrân, cu ochi plini de durere,
îi spune lui Ion că el a fost cel care a ordonat
închiderea ritualului în 1989, pentru a proteja
poporul. Dar acum, vântul revine, și cu el, o
putere care trebuie controlată.
Ion, care a trăit atât în somnul totalitar, cât
și în suferința exilului, simte cum trecutul îl
face antierou – nu mai e același om. În timp ce
încearcă să repună în funcțiune ritualul,
descoperă că el, ca și Securitatea, a fost doar
un instrument al unei puteri mai mari. Vântul
nui permite să scape, iar preotul îl lasă singur
cu alegerea: să continue ascensiunea socială
întro nouă Românie, sau să devină parte dintrun
trecut care nu moare niciodată.
În final, Ion rămâne în pivniță, transformânduse
întrun erou tragic, prins între identitatea sa
pierdută și dorința de a reface cea rupt. Vântul
nu mai bate, dar nimeni nu știe dacă a fost el
stăpânit, sau doar ascuns.
