Femeia din Valea Bistrei nu mai pleacă la oraș
după ce fiul ei e refuzat la facultate — dosar
cu mențiune „risc social” descoperit întâmplător
în arhiva digitală a ministerului. Sistemul
Contemporan impune evaluări predictive: copiii
sunt etichetați la naștere pe baza profilului
părinților, iar trecutul politic decide viitorul.
Ea răsfoiește caietul bunicii, găsit sub prispă,
cu simboluri cerate și reguli necunoscute:
pentru fiecare jurământ rupt, o viață trebuie
plătită în schimb. Regula lovește când ea își
taie limba cu foarfeca de tăiat oi — tăcerea
completă este prețul invocării. Nicio vorbă
rostită, nici măcar în gând, dacă vrea ca magia
veche să funcționeze.
La miezul nopții, aprinde trei lumânări negre în
grădină, în formă de triunghi inversat. Pământul
crapă. Din crăpături ies umbre cu haine de lucru
sovietice, dar fără față — sunt sufletele celor
care au denunțat în trecut și nu au fost
niciodată judecați. Acestea devin justițiere
mutile ale noii lumi, chemate doar de sânge
curat și doliu neîmpăcat.
Află că fostul director de școală, acum
consilier local, a fost Securist colaborator. El
trăiește cu falsul nume în cartierul Titan,
locuind întrun bloc unde toate ușile sunt
vopsite în verdemohor. Ea merge acolo, fără
pașaport, fără telefon, doar cu un coș de
răchită plin cu pământ din groapa comună de la
Valea Priporului.
În ziua în care sistemul public anunță
extinderea profilării genetice la nounăscuți, ea
lasă coșul în fața ușii lui. Ploaia cade
vertical, dar umbra din spatele ușii începe să
meargă spre el. El o vede în oglinda de la hol —
o siluetă cu ochii acoperiți de cenușă, purtând
o iconiță fără chip. Se sufocă fără zgomot, în
timp ce datele lui personale se șterg automat
din toate bazele de date naționale.
Umbrele se întorc în vale, dar nu dispar. Rămân
sub forma unor dâre reci în aer, vizibile doar
dimineața devreme. Femeia nu mai vorbește cu
nimeni. Stă pe prispă, legând colaci de smochine
uscate. Sistemul Contemporan rămâne, dar acum
are lacune — copiii cu „risc social” primesc,
uneori, oferte de studiu din surse anonime.
Nimeni nu știe cine plătește.
Magia nu promite libertatea. Doar echilibre noi.
Una dintre umbre stă acum lângă fântână, cu mâna
întinsă spre copiii care vin cu găleți. Ei io
dau. Ea nui oprește.
