La începutul anilor '70, întrun sat din Carpați,

Vasile Țăran, un boier decăzut, trăiește ascuns

după o fațadă de muncitor agricol. Locuiește cu

fiica lui, Lina, întro casă vechi, acoperită de

pălmi. În sat, oricine are grijă de ce spune,

deoarece un ofițer al Securității, căpitan

Ionescu, stă mereu pe holuri, ascultând cu

microfonul în ureche.

Vasile are un prieten de tineret, Petre, un

profesor care a fugit în exil, dar a revenit

fără să spună nimănui de ce. Cei doi au un

ritual: se întâlnesc la Piatra Neagră, un loc de

pietre mari, lângă râu, unde vorbesc despre

vremurile de odinioară. Petre îi aduce mereu

ceva – un caiet vechi, o scrisoare, o fotografie.

Întro zi, Vasile descoperă un dosar ascuns în

sertarul biroului său. Este un dosar de la

Securitate, care îl identifică ca suspect pentru

activități contrarevoluționare. Din el rezultă

că Petre ia dat informații despre el, fără săl

consulte. Pe marginea unei fotografii, Petre a

scris cu creionul: „Pentru binele tău”.

Vasile își dă seama că nu poate face nimic. În

sat, toți știu că Securitatea e inamica. Nu are

unde să fugă, nici prieteni în afara Piatrei

Negre. Singura soluție este să plece în exil,

dar Lina nu vrea săl părăsească. În aceeași

noapte, Vasile ia o hotărâre: se va ascunde în

munți, iar Lina va rămâne, făcânduse nevastă a

unui tânăr local.

La răsăritul soarelui, Vasile părăsește casa,

lăsândui un plic cu haine și o scrisoare. Pe

drum, trece prin sat, unde toți îl privesc cu

teamă. La Piatra Neagră, Petre așteaptă, dar nu

vine nimeni. Se întoarce singur spre vale,

știind că viața lui e acum doar o umbră a

trecutului.

Securitatea nu mai are nevoie de informații.

Adevărul e că toți sunt vinovați, fiecare în

felul lui.