Pe dealurile din apropiere de București, unde
vremea a rămas în urma unui război pe care
nimeni nul știe, se ascunde oamenii cu chipuri
sparte de soartă. În această lume
postapocaliptică, timpul nu mai curge linear —
zilele se repetă ca întrun vis rănit, iar
stelele arată către un destin inevitabil.
În centrul unei clădiri abandonate, acum refugiu
pentru fugarii de la Securitate, trăiește Adrian,
un bărbat cu trecutul șters din registre. Fără
nume oficial, el este cunoscut doar ca „Fantoma”,
un om care nu există dar care apare mereu când e
nevoie. Lumea lui e reglementată de o singură
regulă: oricine are un trecut trebuie săși
piardă identitatea.
Adrian lucrează ca falsificator de documente,
dar știe că nu poate evita eternitatea. În
noaptea de 24 decembrie, o scrisoare anunță că
oamenii de la Securitate au descoperit un dosar
despre el. Regulile spun că dacă ai fost prins
de două ori, ești eliminat. El a fost prins de
trei.
În acel moment, Adrian decide să facă ce nimeni
altcineva nu șia imaginat: săși aducă aminte. Nu
de numele lui, ci de fața unei femei, o
profesoră de limba română, pe care o cunoștea
înainte de război. Ea avea un secret legat de un
ritual ortodox, un mod de a schimba destinul
prin rugăciune și sânge.
Întro noapte fără lună, Adrian merge spre satul
de la poalele Carpaților, unde se ține o slujbă
secretă. Acolo, sub un cer alungit de nori negri,
îi oferă pâinea și vinul dintro biserică
desființată. Dar nu toți sunt pregătiți să
accepte un destin nou. Un grup de oameni,
înspăimântați de ceea ce sa întâmplat în anii
’89, îl atacă.
La sfârșit, Adrian cade în apă. Apa e rece, dar
nui dă frig. În loc de moarte, simte că ceva se
schimbă. Destinul lui, care până atunci era
scris pe piele, se risipește în abur. În loc de
o umbră, rămâne un bărbat fără trecut, fără
viitor, dar cu o conștientizare nouă: el nu este
Fantoma. El este Adrian.
Lumea continuă să fie rănită, dar pentru prima
dată, un om a reușit să scape de ea.
