Întrun cartier periferic al Bucureștiului, pe

marginea unui canal pustiu, un băiat de 14 ani

numit Ionel trăiește întro casă fără lumină

electrică, alimentată doar de un generator vechi.

Tatăl lui, fost ofițer de Securitate, a dispărut

în 1987, lăsând în urmă un jurnal scris cu o

mână tremurătoare. Ionel nu știe că acest jurnal

va fi cheia unei vieți duble, ascunse sub masca

unui elev obișnuit.

La școală, Ionel este un elev excelent, dar

întotdeauna singur. În timpul liber, umblă prin

canale și clădiri abandonate, căutând ceva ce nu

știe exact. Un ziua, găsește un disc compact

ascuns întro grămadă de gunoaie. Pe el, un film

înregistrat de tatăl său: scene dintrun

apartament de lux, cu un om care vorbește despre

„proiecte” secret, iar la final, o imagine

neclară — o siluetă care pleacă prin ușa din

spate.

Regulile sunt clare: oricine caută după tatăl

lui Ionel trebuie să moară. Asta ia spus mama,

înainte să dispară ea, de asemenea, în 1989. Dar

Ionel nu mai are nimeni. El începe să

investigheze, folosind jurnalul tatălui său și

discul ca ghid. Descoperă că tatăl său a fost

implicat întrun caz de spionaj, iar „proiectele”

erau legate de un grup de exilați români care

încercau să aducă informații din Occident.

Întro noapte, Ionel este prins de doi oameni

întro clădire părăsită. Unul dintre ei îl

recunoaște — e fost coleg de clasă, acum angajat

de Securitate. Ionel reușește să scape, dar știe

că orice pas greșit îl va duce la moarte. El

începe săși creeze o identitate falsă, intrând

întrun cerc de activiști anticomuniști care

operează în secret. Aici, ia parte la planuri de

distrugere a unor arhive, dar și la o răzbunare

personală: unul dintre liderii Securității a

ucis tatăl său.

Când Ionel își dă seama că a fost urmărit de

toți — de Securitate, de activiști, și chiar de

unul dintre ceilalți membri ai grupului — decide

să facă un ultim pas. Întro noapte de iarnă,

intră în biroul Securității, extrage dosarul

tatălui său și, în fața camerei de supraveghere,

aruncă documentele în foc. În timp ce flăcările

se ridică, un zgomot de pași se apropie. Ionel

știe că va muri, dar știe și că a schimbat ceva:

a dat foc tăcerii.

Timpul îngheață. Tăcerea comunismului e spartă.